Fluor în apă: dăunează creierului? Trei studii noi despre fluor
Umpli un pahar la robinetul din bucătărie fără să te gândești. În multe țări, apa aceasta conține puțin fluor, adăugat intenționat ca să protejeze dinții, iar în ultimii doi ani întrebarea dacă fluorul din apă face rău a trecut din revistele de stomatologie la masa din familie. În august 2024, National Toxicology Program din Statele Unite a concluzionat, cu încredere moderată, că expunerea la fluor peste 1,5 miligrame pe litru este asociată cu un IQ mai scăzut la copii. Este mai mult decât dublul celor 0,7 miligrame pe litru folosite în apa de robinet americană, dar cuvântul IQ a rămas în minte. Apoi, între 28 octombrie și 4 noiembrie 2026, au apărut trei studii noi. Iată ce a găsit fiecare și ce nu îți poate spune niciunul.
Studiul 1: 2 495 de adulți irlandezi și o viață întreagă de apă de la robinet
Irlanda fluorizează apa publică în baza unei legi din 1960, ceea ce creează un experiment natural: unii oameni au băut această apă toată viața, alții au crescut cu fântâni private. Pe 4 noiembrie, Journal of Dental Research a publicat lucrarea semnată de Sharma, O'Connell, Zgaga, Winning și colegii lor de la Trinity College Dublin și University College Cork. Echipa a folosit marele studiu irlandez despre îmbătrânire TILDA (The Irish Longitudinal Study on Ageing) și a pus istoricul adreselor fiecărei persoane alături de datele naționale de monitorizare a apei, până în primii cinci ani de viață.
La 2 495 de adulți cu vârsta medie de 65 de ani, cercetătorii au comparat expunerea de o viață cu două teste standard de memorie și gândire, MMSE și MoCA. Rezultatul a fost plat. Fiecare an în plus cu apă fluorizată schimba rata erorilor cu un factor de 1,00, cu un interval de încredere de la 0,99 la 1,01. În cifrele brute, cei care trăiseră peste 75 % din viață cu apă fluorizată făceau chiar mai puține greșeli, dar avantajul a dispărut după ce au fost luate în calcul vârsta, educația, venitul, sănătatea și singurătatea. Nici expunerea din prima copilărie nu a schimbat imaginea.
Limita onestă: este o fotografie observațională a unor adulți în vârstă, nu un studiu despre creierul în dezvoltare al copiilor, acolo unde stă de fapt îngrijorarea legată de IQ. Studiul nu arată niciun rău la nivelurile din apa de robinet irlandeză pentru acest grup. Nu poate dovedi că nu există absolut niciun efect posibil.
Studiul 2: Queensland, unde robinetele au primit fluor după 2008
Pe 28 octombrie, aceeași revistă a publicat un studiu al University of Queensland condus de Loc Do, alături de colegi din Adelaide, Otago și Cork. Queensland a început să fluorizeze multe rețele de apă după o schimbare de politică din 2008, așa că unele orașe au trecut la apa fluorizată, iar altele niciodată. Echipa a examinat de două ori copii între 5 și 14 ani aleși la întâmplare: 5 407 copii între 2010 și 2012 și 7 718 între 2022 și 2024, cu un design de tip diferența diferențelor, gândit să separe efectul apei de tot restul a ceea ce se schimbase în doisprezece ani.
La dinții de lapte, copiii din zonele unde fluorizarea a fost introdusă recent au avut în final cu 1,1 mai puține suprafețe dentare cariate, extrase sau obturate și o prevalență a cariilor cu 10,8 % mai mică decât copiii din zonele care nu au fluorizat niciodată apa. La dinții permanenți câștigul a fost mai mic, iar statistica nu a putut exclude zero. Concluzia autorilor este prudentă: fluorizarea apei funcționează în continuare la copii, chiar și acolo unde cariile sunt deja puține și există alte forme de prevenție.
Studiul 3: rezultatul de laborator care se va răspândi cel mai repede
Pe 31 octombrie, revista Chemosphere a publicat un studiu de laborator din Brazilia (Scotti, Picada și colegii lor, Universitatea Luterană din Brazilia). Cercetătorii au testat acidul fluorosilicic, compusul cu care multe companii de apă adaugă fluor în apă, pe celule V79 (celule de plămân de hamster crescute în laborator) și pe viermi nematozi minusculi. Celulele nu au murit repede, dar diviziunea lor a încetinit și au prezentat leziuni ale cromozomilor. Acidul nu a produs mutații genetice în testul bacterian standard Ames. La cele mai mari concentrații, viermii au supraviețuit mai puțin și au avut o dezvoltare mai lentă.
Citește atent înainte ca știrea să ajungă în feedul tău. O celulă de hamster pe o placă de laborator și un vierme lung de un milimetru nu sunt un om care bea un pahar cu apă, iar autorii înșiși cer studii suplimentare pentru a judeca dacă rezultatul contează pentru fluorizarea reală.
Ce spun cele trei studii împreună
Puse unul lângă altul, studiile formează o imagine inegală, dar utilă. Cele două studii pe oameni, unul despre memoria adulților în vârstă și unul despre dinții copiilor, arată în aceeași direcție: niciun semn de rău pentru gândire la nivelurile normale din apa de robinet și un beneficiu măsurabil pentru dinții de lapte. Studiul care trage un semnal de alarmă este cel mai îndepărtat de corpul uman. Asta nu îl face lipsit de valoare. Îl face primul pas al unei întrebări, nu răspunsul. Adevărata întrebare deschisă rămâne expunerea ridicată în sarcină și în prima copilărie, exact acolo unde analiza din 2024 a tras linia la 1,5 miligrame pe litru.
Ce poți face cu asta de azi
Dacă apa de la robinet este fluorizată la nivelul obișnuit, aceste studii nu îți dau niciun motiv nou să o eviți. Dacă folosești apă din fântână, verifică o dată nivelul de fluor: în unele regiuni, apa subterană naturală depășește cu mult limitele sigure. Pentru copiii mici, folosește sub trei ani o urmă de pastă cât un bob de orez, iar după aceea o cantitate cât un bob de mazăre, și învață copiii să scuipe pasta, nu să o înghită. Fie că alegi o pastă de dinți cu fluor, fie una fără, pârghiile importante rămân aceleași: periajul de două ori pe zi, gustări dulci mai rare și vizitele la dentist.
Cel mai înfricoșător titlu despre fluor din această lună a fost scris despre viermi. Cele două studii pe oameni sunt cele care ar trebui să decidă ce torni în pahar.